Anul acesta, la fel ca în aproape toţi anii precedenţi, am avut o melodie mediocră. Însă nu  numai melodia ne trage pe noi în spate… o, nu! Pentru că noi trebuie musai să trimitem corcituri. Un Andrei cu o Monica, un Sistem cu o Luminiţă şi mai ales, o plăcintă ţigănească, cu „n” ingrediente care dau o aroma de rahat capodoperei.

Îi las în plata domnului şi pe ăştia de la LocoTodomondo, ca şi pe Trăistariu. M-am convins. Românii, prin definiţie, nu ştiu să piardă. În orice domeniu. Dar mai ales la Eurovision. Adevărul e că noi suntem rasa supremă, însă întreaga lume Europă nu îşi dă seama.

Împuşcaţi-vă, în pula mea! Aş prefera să nu trimit deloc reprezentanţi un an, şi să coc o melodie, dacă e aşa de greu, nu să mă duc acolo ca un târlan şi dupaia să încep să zbier că se fură. Vă macină că nu avem mai multe ţări ca Spania, este? 😉

Dacă ar fi după voi… ar trebui la orice concurs şi la orice gen de competiţie să votez români, pentru că sunt român, chiar daca sunt slabi? La naiba, NU!  Nu l-am votat pe Dică drept cel mai bun jucător din Champions League pentru că nu e. Punct. (Ăsta a fost doar un exemplu).

Până la următoarea ediţie de Eurovision, mă voi delecta cu emisiunile pe tema „înfrângerii” de anul acesta. 🙂