Caldura mare, domnule, hă-hă! Joi, iun. 26 2008 

Am iesit azi la o plimbare prin centru. Plimbare pentru ca am mers destul de mult pe jos, dar nu va ganditi ca de placere, ci cu treaba. Aveam de mers putin prin Unirea, apoi pe la Muzica, si oriunde s-ar fi gasit o terasa primitoare. N-am rezolvat mare lucru, dar important e ca am gasit un refugiu pub-ian (got it? PUBian, hă-hă) si am baut o bere rece.
Impresii de „călătorie”:
Chiar daca astazi au fost in jur de 35° C, am vazut un numar ALARMANT de persoane in varsta, probabil se plimbau. N-am sa inteleg niciodata de ce nu stau in dumnezeii mamii lor in casa, sa-si odihneasca oasele pe jumatate putrede. Pro’abil ca-si incarca oasele cu o doza sanatoasa de Vitamina D, in fiecare zi, cand ies si se moscaie ca niste zombie cu cate o traista in mana prin oras… Sau poate ca sunt doar niste batrani idioti, incapatanati si egoisti, carora le place sa faca ce vor ei, in ciuda recomandarii de a sta acasa. Acum, pe bune, probabil ca vecinii, copii, cunoscutii, etc. ii suna, le spun „Stai dom’ne in casa, azi, nu iesi ca mori naibii pe strada si iar tre’ sa ma invoiesc de la munca si sa te vizitez la spital”. Da’ n-ai cu cine… n-ai cu cine. Senilitatea e un fel de prostie intentionata.
Doi la mana: In fata la Unirea, pe colt cu Coposu, niste muncitori ai patriei forau de zor cu pick-hummer-ul. Cine pusca mea ii pune sa zdrangane alea ziua in amiaza mare, cand abia te tii pe picioare de caldura. In afara ca fac un zgomot cel putin enervant, mai ridica si un praf imbacsit din bitum-ul faramitat. Ei saracii n-au nicio vina, i-o fi mintit sefu’ ca le ridica vreo statuie de muncitori-eroi, care lucreaza in conditii grele. Sau poate ca nu…
Trei: Lumea parca e mai stresata zilele astea. Imbulzeala multa in metrou, neliniste pe peroane, agitatie multa. Am vazut o gramada de persoane care au inceput sa injure la o simpla atingere din partea altor necunoscuti. Nici mie nu-mi place sa se frece cineva de mine, cand e cald, dar cand omul te atinge doar si isi cere si scuze, nu vad rostul de a fi irascibil. O senzatie deosebita am avut-o pe peron la Victoriei cand s-au deschis usile unui metrou. Mai stiti cand erati mici si mama dadea cu aspiratorul, iar voi puneati mana in spatele aspiratorului, pe unde iesea aerul ala cald? Eh, cam asa ceva a fost, numai ca un aer mult mai imbacsit si mult mai fierbinte. Trist… dar la ce bun sa dam drumul la aerul conditionat in metrou? Poate raceste lumea, si dupa aceea dau vina pe noi. Sau poate ca nu…
Ah, inca una. La Marketonline nu poti sa cumperi ceva, daca nu ai facut mai intai comanda pe net. Cred ca de aia le zice Marketonline. 🙂

Reclame

Vrem si paine, ca circ avem destul. Duminică, dec. 2 2007 

La multi ani de (fosta) mirifica zi a Romaniei.
M-am gandit sa scriu si eu ceva pe blog, stiind ca toata lumea care a fost in aceasta seara in Piata Unirii, va face acelasi lucru. Toata smecheria a inceput din Obor, cand metroul a venit dupa circa 11 minute, iar pe peron erau destui oameni sa umpli un MacDonalds. Am stat in picioare, obisnuit cu aglomeratia, pana in Piata Victoriei. Acolo, binenteles pe peron … FULL. Deci, umpleai un club… dinala serios. Imbranceli pe peron, agitatie, poze de la multe persoane de pe scari… ce mai, preludiu la circul ce avea sa urmeze. In metrou, ca niciodata, am prins loc. Bineinteles ca in jurul meu, toti stateau lipiti, astfel ca la curbe, sau in momentul cand metroul incetinea, se producea un „val uman”. Am zis ca n-o sa fie chiar atat de grav. Dar m-am inselat. Am coborat la Unirii si am vazut lume. Muuuulta lume. Cam cat sa faci o nunta. O nunta maaare. Pe scari, jale. Am facut niste calcule (eronate) si am ales sa o iau prin pasaj, sa ies vis-a-vis de Unirea. Proasta alegere. Pasajul ala are … sa nu zic prostii, maxim 100 de metri. I-am parcurs in… 15 poate 20 de minute. Eram vreo 2000, poate mai mult de oameni. Au fost cele mai transpirate, imbrancite, pipaite, impunse, gafaite, claustrofobe si sufocante minute din viata mea. Deci, mai bine m-as mai fi nascut odata. Am injurat… am mormait, la sfarsit am inceput sa tip, ba chiar sa si cant, poate-poate s-or misca mai repede aia din fata. Partea amuzanta este ca… in timp ce vreo 5-6 coloane de oameni incercau sa inainteze si sa iasa, o alta coloana mai firava (dar ambitioasa, dadea sa intre). Mi-a fost lehamite sa mai fac si vreo poza, insa atmosfera era una groteasca. In sfarsit, ajung in capul scarilor, incerc sa urc… incet, ca asa a frumos, printre cojile de seminte scuipate in capul nostru de tiganii care stateau deasupra si radeau (super tare frate!) si ce credeti ca vad afara? Lume. Multa… cam cat sa umpli vreo 2 stadioane. Abia atunci am realizat de ce nu se miscau mai repede in pasaj. Ca n-aveau UNDE sa iasa. 🙂 M-am uitat cu o durere in suflet (si in adidasi, ca eram calcat incontinuu) spre mirificul BRAD. Ii spun brad, doar pentru ca are forma, desi i-as spune mai degraba macara, pula, sau coif. Cum mortii masii sa vii doar ca sa vezi o gramada de fiare impodobite, si sa te calci in picioare ca sa faci o poza. Eu unul sunt un tampit, si putin imi pasa daca sunt inghesuit in multime… vorba aia, mai pipai si eu vreo gagica… da’ sa mor de nu i-as biciu in public pe parintii inconstienti care au venit cu copii mici acolo. Le doresc tot binele din lume, si le multumesc ca mi-au aratat o chestie in plus… o chestie pe care stiu ca nu trebuie sa o fac niciodata pe viitor, cand (daca) voi avea si eu copii.
Deci, una peste alta, mi-am bagat pula-n el de brad, am strigat MUIE TARICEANU… chiar daca nu e el de vina, da’ imi place sa-l injur… si am plecat in sus pe Magheru sa caut o bodega sa ma torpilez. Bineinteles ca pana la Intercontinental a fost distractie totala, sa vezi oameni, masini, jandarmi, si tablagii cu fluiere in gura care cica dirijau circulatia.
Ah, si inca una domnu` Basescu: vedeti dom’ne daca n-ati pus urne de vot in Piata Unirii? Asa, se stia SIGUR ca veneau destui insi la vot. Inca prea multi, as putea spune.
In concluzie… dupa 2 ore de alergat de bezmetic prin oras, dupa ce mi-am tras sufletu` la o tigare si o bere… mi-am dat seama ca mi-e foame si am realizat ce lipsea de acolo de pe brad: Nu o stea trebuia pusa in varf, ci o paine! Futuva-n gura sa va fut, ca circ am avut destul… Noi n-avem o chifla in burta, da’ ne trebuia brad. Bravo Romania, sa traiesti.
Ce-ar mai fi de zis… ah, da… diverse citate auzite din multime: „Nevasta, te omor. De ce m-ai adus aici?” „Eloooodia, unde eeesti?”, etc. La un moment dat, cand urcam scarile sa ies de la metrou, un prieten de-al meu zice „Bai, miroase a vata de zahar.” M-am uitat la octogenara din fata noastra si i-am zis „Nu e vata de zahar ma, cred ca i-a crescut glicemia lu` mamaia”.
Personaje haioase: o hoasca ce „fora” de zor in multime. Am simtit-o cum mi s-a proptit in spate, ca un burghiu, si a trebuit sa-i fac loc. Pufnea ca o locomotiva, si era incapatanata ca un magar. Mi-am dat seama ca asa ar fi trebuit sa procedez si eu, ca sa ies la liman. Ah, si aproape ca uitasem: daca ti se facea rau in multime si voiai sa suni la salvare (sa admitem prin absurd ca ar fi intrat ambulanta pe acolo)… crezi ca puteai sa folosesti telefonul mobil? Hai baaa… ce dreacu’, se stie ca tot romanu` se suna de sarbatori sa se felicite, si retelele sunt full, deci s-o lasam balta
Am sa caut in zilele ce urmeaza niste poze, ca sa va fac sa intelegeti de ce sunt atat de pornit. Hai noapte buna.

Distractie Sâmbătă, nov. 3 2007 

Ah, da… voiam sa impartasesc cu voi cam pe unde am mai umblat zilele astea aseara.

Pai, am fost prin Piranha, cu niste tovarasi buni… si am chefuit pana spre dimineata. Ora 3:00 mai egzact. Am ajuns intr-un final in camin, ca eram prea rupt sa ma mai intorc acasa… si de acolo s-a cam rupt filmul. In sensul ca am prestat despre groha. Dimineata am ramas prost in momentul in care am vazut cum unde am dormit. In patul de sus, spre margine, alaturi de inca un tovaras. Ca sa vezi… am avut inspiratia norocul chior sa nu ma intorc in somn. 🙂

Niste poze surprinse azi:  (mai mult…)

System functional! Miercuri, oct. 24 2007 

Hey, hey, hey! I R back! Missed me?

Pro’abil ca nu v-ati intrebat de ce nu am mai postat nimica. Pai d-ãn lipsã de timp. Si de materiale. Am fost separat temporar de meine PeCee. Da’ destul cu vorbaria, ia hai mai bine sa va arat neste chestii.

Momente vazute si traite (intens) ieri, can’ ma-ntorceam de la scoala, undeva pe la ora 18:30. (mai mult…)