O rugaminte Miercuri, Apr 2 2008 

Bah, ma duc sa platesc lumina. Daca nu ma intorc intr-o ora, sunati si voi pe la o sectie de politie, vedeti daca-s pe acolo. Mi-e ca ma salta eFBIai-ul, la ce moaca de nedormit/neras am. 🙂
Summit-ul pulii 🙂

Anunțuri

Haifaiv, bre tataie! Joi, Mar 13 2008 

Poate ca unii din voi stiti deja pozele astea, poate ca nu. Cert e ca hi5-ul a degenerat muuult. Devine incet-incet o „anti-social network” 🙂
Atentie: cardiacii sunt rugati sa-si culce copiii si sa ceva tare in brate. E de rau…
(mai mult…)

Vrem si paine, ca circ avem destul. Duminică, Dec 2 2007 

La multi ani de (fosta) mirifica zi a Romaniei.
M-am gandit sa scriu si eu ceva pe blog, stiind ca toata lumea care a fost in aceasta seara in Piata Unirii, va face acelasi lucru. Toata smecheria a inceput din Obor, cand metroul a venit dupa circa 11 minute, iar pe peron erau destui oameni sa umpli un MacDonalds. Am stat in picioare, obisnuit cu aglomeratia, pana in Piata Victoriei. Acolo, binenteles pe peron … FULL. Deci, umpleai un club… dinala serios. Imbranceli pe peron, agitatie, poze de la multe persoane de pe scari… ce mai, preludiu la circul ce avea sa urmeze. In metrou, ca niciodata, am prins loc. Bineinteles ca in jurul meu, toti stateau lipiti, astfel ca la curbe, sau in momentul cand metroul incetinea, se producea un „val uman”. Am zis ca n-o sa fie chiar atat de grav. Dar m-am inselat. Am coborat la Unirii si am vazut lume. Muuuulta lume. Cam cat sa faci o nunta. O nunta maaare. Pe scari, jale. Am facut niste calcule (eronate) si am ales sa o iau prin pasaj, sa ies vis-a-vis de Unirea. Proasta alegere. Pasajul ala are … sa nu zic prostii, maxim 100 de metri. I-am parcurs in… 15 poate 20 de minute. Eram vreo 2000, poate mai mult de oameni. Au fost cele mai transpirate, imbrancite, pipaite, impunse, gafaite, claustrofobe si sufocante minute din viata mea. Deci, mai bine m-as mai fi nascut odata. Am injurat… am mormait, la sfarsit am inceput sa tip, ba chiar sa si cant, poate-poate s-or misca mai repede aia din fata. Partea amuzanta este ca… in timp ce vreo 5-6 coloane de oameni incercau sa inainteze si sa iasa, o alta coloana mai firava (dar ambitioasa, dadea sa intre). Mi-a fost lehamite sa mai fac si vreo poza, insa atmosfera era una groteasca. In sfarsit, ajung in capul scarilor, incerc sa urc… incet, ca asa a frumos, printre cojile de seminte scuipate in capul nostru de tiganii care stateau deasupra si radeau (super tare frate!) si ce credeti ca vad afara? Lume. Multa… cam cat sa umpli vreo 2 stadioane. Abia atunci am realizat de ce nu se miscau mai repede in pasaj. Ca n-aveau UNDE sa iasa. 🙂 M-am uitat cu o durere in suflet (si in adidasi, ca eram calcat incontinuu) spre mirificul BRAD. Ii spun brad, doar pentru ca are forma, desi i-as spune mai degraba macara, pula, sau coif. Cum mortii masii sa vii doar ca sa vezi o gramada de fiare impodobite, si sa te calci in picioare ca sa faci o poza. Eu unul sunt un tampit, si putin imi pasa daca sunt inghesuit in multime… vorba aia, mai pipai si eu vreo gagica… da’ sa mor de nu i-as biciu in public pe parintii inconstienti care au venit cu copii mici acolo. Le doresc tot binele din lume, si le multumesc ca mi-au aratat o chestie in plus… o chestie pe care stiu ca nu trebuie sa o fac niciodata pe viitor, cand (daca) voi avea si eu copii.
Deci, una peste alta, mi-am bagat pula-n el de brad, am strigat MUIE TARICEANU… chiar daca nu e el de vina, da’ imi place sa-l injur… si am plecat in sus pe Magheru sa caut o bodega sa ma torpilez. Bineinteles ca pana la Intercontinental a fost distractie totala, sa vezi oameni, masini, jandarmi, si tablagii cu fluiere in gura care cica dirijau circulatia.
Ah, si inca una domnu` Basescu: vedeti dom’ne daca n-ati pus urne de vot in Piata Unirii? Asa, se stia SIGUR ca veneau destui insi la vot. Inca prea multi, as putea spune.
In concluzie… dupa 2 ore de alergat de bezmetic prin oras, dupa ce mi-am tras sufletu` la o tigare si o bere… mi-am dat seama ca mi-e foame si am realizat ce lipsea de acolo de pe brad: Nu o stea trebuia pusa in varf, ci o paine! Futuva-n gura sa va fut, ca circ am avut destul… Noi n-avem o chifla in burta, da’ ne trebuia brad. Bravo Romania, sa traiesti.
Ce-ar mai fi de zis… ah, da… diverse citate auzite din multime: „Nevasta, te omor. De ce m-ai adus aici?” „Eloooodia, unde eeesti?”, etc. La un moment dat, cand urcam scarile sa ies de la metrou, un prieten de-al meu zice „Bai, miroase a vata de zahar.” M-am uitat la octogenara din fata noastra si i-am zis „Nu e vata de zahar ma, cred ca i-a crescut glicemia lu` mamaia”.
Personaje haioase: o hoasca ce „fora” de zor in multime. Am simtit-o cum mi s-a proptit in spate, ca un burghiu, si a trebuit sa-i fac loc. Pufnea ca o locomotiva, si era incapatanata ca un magar. Mi-am dat seama ca asa ar fi trebuit sa procedez si eu, ca sa ies la liman. Ah, si aproape ca uitasem: daca ti se facea rau in multime si voiai sa suni la salvare (sa admitem prin absurd ca ar fi intrat ambulanta pe acolo)… crezi ca puteai sa folosesti telefonul mobil? Hai baaa… ce dreacu’, se stie ca tot romanu` se suna de sarbatori sa se felicite, si retelele sunt full, deci s-o lasam balta
Am sa caut in zilele ce urmeaza niste poze, ca sa va fac sa intelegeti de ce sunt atat de pornit. Hai noapte buna.

System functional! Miercuri, Oct 24 2007 

Hey, hey, hey! I R back! Missed me?

Pro’abil ca nu v-ati intrebat de ce nu am mai postat nimica. Pai d-ãn lipsã de timp. Si de materiale. Am fost separat temporar de meine PeCee. Da’ destul cu vorbaria, ia hai mai bine sa va arat neste chestii.

Momente vazute si traite (intens) ieri, can’ ma-ntorceam de la scoala, undeva pe la ora 18:30. (mai mult…)

Cald, dom`ne Marți, Iul 24 2007 

Ufff, e moarte de om, domnule! Nu se mai poate asa ceva. Mi se lipesc deştele dă taste. Le mai dezmortesc eu cu o bere, da` nu e bine ca ma molesesc. De blog am cam uitat… si nici nu am mai avut timp zilele astea. M-am hidratat intens, adica. 🙂  O sa incerc totusi sa scot un post azi.

This is gettin` Serious! Marți, Mai 29 2007 

În week-end-ul ăsta m-a apucat o nostalgie. Subit. Peste tot vedeam numai Serious Sam. Eh.. am cotrobăit eu prin cd-uri (şi prin cele ale prietenilor) şi am dat de Serious Sam First Encounter şi Second Encounter. Dar parcă mai lipsea ceva. Da.. Serious Sam II. Îmi era dor de el … şi nu îl aveam. Ei, şi ce am făcut? M-am apucat să-l download-ez. Un scurt rezumat: 2.54 Gb în 50:16:37 (DA! cinzej de ore). Aproape că am plâns lângă tastatură. Numai când iau de la străini de pe torrenţi păţesc aşa. *sigh* Acum de draci, cred ca o să-l joc. Până o să-l termin. Iar. Şi iar. 🙂

Bowling for Columbine Reloaded Miercuri, Apr 18 2007 

Principala ştire externă, zilele astea, e despre cazul din Virginia.

S-a mai întamplat ceva asemănător acum doi ani, parcă, însă nu cu o aşa amploare. Dar de fiecare dată când se întâmplă lucrul ăsta văd următoarele:

Colegii îşi amintesc foarte bine cum „respectivul” era singuratic, violent, neagreat de ceilalţi, dacă se poate să se găsească şi nişte desene ciudate prin casă orni link-uri către site-uri ca ogrish la el în computer.

Ieri nu se ştia motivul, apoi s-a descoperit că era vorba de prietena lui. Apoi nu s-a găsit nici o scrisoare, peste câteva ore, hop! scrisoarea e găsită de către autorităţi. Din câte am înţeles a fost un „bileţel”  de vreo două pagini. Şi am impresia că asta nu e totul. Am observat că cei de la C.I.A. au marea artă de a „scormoni în rahat”, iar dacă nu găsesc nimic, „fac ei rost”.

Oricum, să faci un asemenea gest într-o şcoală, mi se pare ceva… deplasat rău. Pai în loc să discuţi, să încerci să ajungi la un consens cu ăla/aia de te-a supara, sau în cazuri extreme să-i înjuri-scuipi-baţi, orice (dacă altfel nu te simţi bine)… tu vii tată cu pistolu` şi pac-pac. Fuckin` coward.

God bless America and it’s laws!