Un film Vineri, mart. 14 2008 

Tocmai am vazut un film frumos. Se cheama Resurrecting the Champ. Cu Samuel L. Jackson si pustiu’ ala de a jucat in „Lucky Number Slevin”. Exaact, ala de il imită pe Brad Pitt da’ nu-i iese.
Whatever. De film ziceam. Bun tare… mai ales Jackson are un rol frumos si dramatic. Un fost boxeur care devine vagabond. De fapt nu chiar vagabond, doar nu avea casa. (I’m not a bum, I’m just homeless.)
Btw, pe afis scrie cam asa: Based on a true story, that was based on a lie.
Ceea ce mi-a placut a fost faptul ca filmul are un umor neasteptat. Foarte bine gandit. Sa va dau vreo doua exemple. Atentie, urmeaza spoiler-e 🙂
(mai mult…)

Poveste de pe plajă Sâmbătă, iun. 30 2007 

– Hai să mergem. spuse el privind în pamânt.
Ea încuviinţă din cap, ca de fiecare dată.
– Ce crezi, ar trebui să-i asteptam şi pe ei?

– Unde mergem? întrebă el brusc, mai mult curios decât nesigur. Avea încredere în ea.
Acelaşi răspuns…
Mergeau încet prin întuneric, păşind la unison, făcând aceleaşi mişcări. Se îndeptau spre plajă. Ajunşi acolo s-au asezat pe nisip şi au început să fumeze.
– Ştii că tu însemni totul pentru mine, nu? – îi spuse el – Tu eşti singura care mă ajuţi să trec peste momentele grele şi tot tu eşti lângă mine atunci când sunt fericit. Nu ştiu cum voi putea să-ţi mulţumesc vreodată.
Ea tăcea, la fel ca de fiecare dată. Nu a vorbit niciodată. Şi cu toate acestea, el o auzea şi o înţelegea atât de bine…
– Mă simt liniştit aici… alături de tine. Eşti mai frumoasă în lumina lunii…
– Nu credeam niciodată că un prieten atât de bun te poate lovi pe la spate… asta e diferenţa între tine şi ei. Tu nu ai face niciodată asta. Sunt sigur… Îmi doresc să fie şi ei puşi în situaţia mea… şi atunci să văd cum reacţionează. Oricum nu mai contează. Ce a fost, a trecut. Timpul le rezolvă pe toate….
– Ce faci băăăăă! Unde ai fugit aşa?
– Eh, voiam să fiu singur puţin…
– Da` cu cine vorbeai mai devreme?
– Cu nimeni… gândeam cu voce tare.
– Hai în apă să ne răcorim.
– Am să intru, dar vreau să mai stau puţin aici, la o ţigare.
– Bine bă… vezi cât bei, că iar începi să vorbeşti singur.
Ceilalţi tineri intrară veseli în apă, cu o sticlă de cognac, din care mai rămăsese jumătate.
El, rămăsese singur pe plajă, la fel de gânditor ca de obicei… stând lângă Ea, Umbra lui.