Existentiale Marți, iun. 23 2009 

De ce pula mea toate vedetele toti câcaţii cu impresii de vedetă de pe la noi, cântă în limbi straine? Să ne arate nouă că sunt nişte rataţi bilingvi? Da’ cum pula mea de nu se sesizeaza nimeni ca vara asta, au aparut numai melodii in engleza… cantate de „artisti” sau artizde de pe la noi. Sa nu mai zic… mergi si tu la omu` la un gratar „sa ne simtem bine”, sa socializezi in mijlocul naturii cu nepotii miedului, si alte cele, vrei sa asculti o muzica, si daca masina tot stationeaza te gandesti sa reduci consumul de baterie, deci asculti radio. Ce pula mea poti sa asculti la radio? Aceleasi 20 de melodii repetate, rasfutute, remixate, reciclate, re-borâte pentru fidelii ascultatori. Fute-m-as in inima voastra baaaai. Nu mor caii cand vor cainii. Am gasit cd-ul ala buuuun cu Taraful „Iancu Jianu” si am petrecut neaoş, nu cu interpretari execrabile a unor melodii proaste, in limbi „moderne”. Huaaaa, futu-va-n gurã.

Un ascultator.

Reclame

Europenis Marți, mai 19 2009 

Bai oagarilor, voi n-ati sesizat nimic dubios la melodia de a castigat concursul ala?

‘va muma-n cur da plagiacoco ce sunteti.

Nu recomand! Duminică, aug. 10 2008 

Din categoria nu recomand, astazi avem: Fasole cu costiţă, de la SADU.

Ma duc azi şi-mi cumpar o conservă descrisă mai sus. Îmi era poftă, că la noi în casă, nu prea ne potrivim la gusturi în materie de mâncare. În fine. Mă duc, iau conserva respectivă, o desfac şi o încălzesc. Iau cu pofta o lingură plină… şi deodată: CRANŢ.
Futu-vă dumnezeii mamii voastre de muişti ce sunteţi. Era să-mi sparg maseaua jigodiilor.
Încă n-am reusit să-mi dau seama ce era. Fie o piatra, fie o bucată de os. Tind sa cred ca e piatră, pentru ca simt si acum pe şira spinarii frisoanele cauzate de sfarâmarea respectivului obiect. Nu era mare, ci cât un bob de piper, dar suficient cât să mă facă sa nu mai consum aşa ceva niciodată.
Deci prieteni, vă dau cel mai sincer şi altruist sfat posibil: nu mâncaţi aşa ceva.

Vrem si paine, ca circ avem destul. Duminică, dec. 2 2007 

La multi ani de (fosta) mirifica zi a Romaniei.
M-am gandit sa scriu si eu ceva pe blog, stiind ca toata lumea care a fost in aceasta seara in Piata Unirii, va face acelasi lucru. Toata smecheria a inceput din Obor, cand metroul a venit dupa circa 11 minute, iar pe peron erau destui oameni sa umpli un MacDonalds. Am stat in picioare, obisnuit cu aglomeratia, pana in Piata Victoriei. Acolo, binenteles pe peron … FULL. Deci, umpleai un club… dinala serios. Imbranceli pe peron, agitatie, poze de la multe persoane de pe scari… ce mai, preludiu la circul ce avea sa urmeze. In metrou, ca niciodata, am prins loc. Bineinteles ca in jurul meu, toti stateau lipiti, astfel ca la curbe, sau in momentul cand metroul incetinea, se producea un „val uman”. Am zis ca n-o sa fie chiar atat de grav. Dar m-am inselat. Am coborat la Unirii si am vazut lume. Muuuulta lume. Cam cat sa faci o nunta. O nunta maaare. Pe scari, jale. Am facut niste calcule (eronate) si am ales sa o iau prin pasaj, sa ies vis-a-vis de Unirea. Proasta alegere. Pasajul ala are … sa nu zic prostii, maxim 100 de metri. I-am parcurs in… 15 poate 20 de minute. Eram vreo 2000, poate mai mult de oameni. Au fost cele mai transpirate, imbrancite, pipaite, impunse, gafaite, claustrofobe si sufocante minute din viata mea. Deci, mai bine m-as mai fi nascut odata. Am injurat… am mormait, la sfarsit am inceput sa tip, ba chiar sa si cant, poate-poate s-or misca mai repede aia din fata. Partea amuzanta este ca… in timp ce vreo 5-6 coloane de oameni incercau sa inainteze si sa iasa, o alta coloana mai firava (dar ambitioasa, dadea sa intre). Mi-a fost lehamite sa mai fac si vreo poza, insa atmosfera era una groteasca. In sfarsit, ajung in capul scarilor, incerc sa urc… incet, ca asa a frumos, printre cojile de seminte scuipate in capul nostru de tiganii care stateau deasupra si radeau (super tare frate!) si ce credeti ca vad afara? Lume. Multa… cam cat sa umpli vreo 2 stadioane. Abia atunci am realizat de ce nu se miscau mai repede in pasaj. Ca n-aveau UNDE sa iasa. 🙂 M-am uitat cu o durere in suflet (si in adidasi, ca eram calcat incontinuu) spre mirificul BRAD. Ii spun brad, doar pentru ca are forma, desi i-as spune mai degraba macara, pula, sau coif. Cum mortii masii sa vii doar ca sa vezi o gramada de fiare impodobite, si sa te calci in picioare ca sa faci o poza. Eu unul sunt un tampit, si putin imi pasa daca sunt inghesuit in multime… vorba aia, mai pipai si eu vreo gagica… da’ sa mor de nu i-as biciu in public pe parintii inconstienti care au venit cu copii mici acolo. Le doresc tot binele din lume, si le multumesc ca mi-au aratat o chestie in plus… o chestie pe care stiu ca nu trebuie sa o fac niciodata pe viitor, cand (daca) voi avea si eu copii.
Deci, una peste alta, mi-am bagat pula-n el de brad, am strigat MUIE TARICEANU… chiar daca nu e el de vina, da’ imi place sa-l injur… si am plecat in sus pe Magheru sa caut o bodega sa ma torpilez. Bineinteles ca pana la Intercontinental a fost distractie totala, sa vezi oameni, masini, jandarmi, si tablagii cu fluiere in gura care cica dirijau circulatia.
Ah, si inca una domnu` Basescu: vedeti dom’ne daca n-ati pus urne de vot in Piata Unirii? Asa, se stia SIGUR ca veneau destui insi la vot. Inca prea multi, as putea spune.
In concluzie… dupa 2 ore de alergat de bezmetic prin oras, dupa ce mi-am tras sufletu` la o tigare si o bere… mi-am dat seama ca mi-e foame si am realizat ce lipsea de acolo de pe brad: Nu o stea trebuia pusa in varf, ci o paine! Futuva-n gura sa va fut, ca circ am avut destul… Noi n-avem o chifla in burta, da’ ne trebuia brad. Bravo Romania, sa traiesti.
Ce-ar mai fi de zis… ah, da… diverse citate auzite din multime: „Nevasta, te omor. De ce m-ai adus aici?” „Eloooodia, unde eeesti?”, etc. La un moment dat, cand urcam scarile sa ies de la metrou, un prieten de-al meu zice „Bai, miroase a vata de zahar.” M-am uitat la octogenara din fata noastra si i-am zis „Nu e vata de zahar ma, cred ca i-a crescut glicemia lu` mamaia”.
Personaje haioase: o hoasca ce „fora” de zor in multime. Am simtit-o cum mi s-a proptit in spate, ca un burghiu, si a trebuit sa-i fac loc. Pufnea ca o locomotiva, si era incapatanata ca un magar. Mi-am dat seama ca asa ar fi trebuit sa procedez si eu, ca sa ies la liman. Ah, si aproape ca uitasem: daca ti se facea rau in multime si voiai sa suni la salvare (sa admitem prin absurd ca ar fi intrat ambulanta pe acolo)… crezi ca puteai sa folosesti telefonul mobil? Hai baaa… ce dreacu’, se stie ca tot romanu` se suna de sarbatori sa se felicite, si retelele sunt full, deci s-o lasam balta
Am sa caut in zilele ce urmeaza niste poze, ca sa va fac sa intelegeti de ce sunt atat de pornit. Hai noapte buna.

Is it just me, or? Vineri, iul. 20 2007 

Pe voi nu va enerveaza oamenii care va suna insistent pe mobil, desi vad ca nu ai de gand sa le raspunzi? Si atunci, e atat de grav ca ii injuri de mama, dupa ce ai primit deja peste 7 apeluri de la ei? Eu macar am bunul simt sa NU le resping apelul (ca cica nu-i frumos), dar cred ca ar fi mai bine, pentru ca uneori oamenii chiar nu vor sa priceapa.

Deci, ba, topârlacilor, daca nu ies o seara in oras, nu inseamna ca am murit sau ca nu mai vreau sa beau cu voi, da` poate am fost siluit in mod barbar azi la scarbiciu, de catre sefa, si poate doar vreau sa dorm  sau sa stau linistit pe net cu o troaca de pop-corn in poala.

Deci, va ofer penisul astazi, pentru ca m-ati trezit din somn.