La adapost Marți, Iun 2 2009 

Grasu` XXL-La adapost
Asculta mai multe audio Diverse »

Lume, lume… vijelia dracului fratica. Nu stiu cum e prin tara, da’ in Bucuresti e grav tare. Tornada, nu alta. Acum vreo ora, iesisem pe balcon si dupa ce am adulmecat aerul cu pofta am decretat: miroase a ploaie. Era calmul dinaintea furtunii, nici nu banuiam ce urmeaza. Oricum, eram in cada cand a inceput sa tune. Nu mai stiu ce au stabilit mythbusters, e periculos sau nu sa faci dus cand fulgera afara? In fine. Am vazut cum filau becurile si m-am gandit ca a inceput sa toarne. Da’ nu in halul asta. Deci e jaleee. Ghivece cazute prin balcon… rufele pe care doar ce le intinsesem, ude fleasca. Masinile abia mergeau, nu se vedea la 5 metri in fata. Nasol rau.
Natura este printre cei mai ingeniosi si cruzi criminali. Lucreaza chirurgical, fara cusur. Dar cateodata, in cateva cazuri fericile, se intampla ca ingeniozitatea omului sa domine puterea naturii. Acesta a fost unul dintre momentele astea… in care am stat in spatele geamului si am vazut cum natura neputincioasa iti revarsa furia asupra omului. M-am simtit bine… m-am simtit la adapost.

Later Edit: se pare ca s-a oprit ploaia, am fost ocupat pana acum cateva minute. Am asteptat sa-mi proceseze trilulilu video-urile.

A mai scris si Sorin despre furtuna.

Click pentru video – filmat(e) in zona Piata Muncii

(mai mult…)

Anunțuri

Cu romanii la şoping Sâmbătă, Dec 13 2008 

Am fost azi printr-un super-market, nu dau nume, Carrefour din Bucuresti. Am crezut ca o sa mearga faza cu „faci lista in minte, te duci pe viteza la rafturi, pac-pac-pac si la casa”. De unde neicusorule. Tarziu, dupa ce intrasem mi-am dat seama ce se intampla: romanii fac cumparaturi pentru sarbatori! Am intrat amarat printre rafturile ticsite cu oferte si promotii si am incercat sa ajung unde aveam treaba, la standul cu bere. Neaah. Nici o sansa, se circula pe … toate benzile, din toate pozitiile si din toate directiile. Nu se tinea cont de nimic, de prioritate de deapta, de mamă, de nimic. Am ajuns cu prietena la legume-fructe… draga de ea voia sa-si cumpere niste banane (I felt left aside). Ajungem acolo, si constatam ca exista o coada imensa de carucioare cu oameni si viceversa, exact intre noi, si banane. Bananele erau pe un colt, cantarul in coltul opus, si pe doua laturi, era coada. Prietena mea a incercat sa intre printre carucioare si sa isi aleaga un ciorchine de „papa de maimute”. Ce vorbesti domne… a luat-o la ture o baba simpatica, gatita, cu o alura de starv viu: „ce faci domnisoara, ce te impingi asa, da’ nu poti sa ocolesti coada? Da’ ce ma intereseaza pe mine unde ai tu treaba si cine esti, tu nu te bagi in fata mea.” Aleasa mea in ale vietii, fiind finuta, a tacut, a inghitit in sec si a luat-o catinel pe latura perpendiculara cu unghiul obtuz format de patrulaterul convex cu ipotenuza cozii si a reusit sa ajunga, sa ia 3 banane si sa le puna intr-o punguta. Ironic a fost ca lucrul asta s-a intamplat la un scuipat distanta de baba cea senila. Apoi, mandra mea a ocolit iar coada, a revenit si a inceput sa-mi zica cele descrise mai sus (dialogul cu baba). Eu, fiind baiat mai de la tara, care nu tin cont ca baba respectiva putea sa aive ani de vechime mai multi decat am eu de viata, am incercat sa-i strig politicos: da tu-n pula mea mea intr-o grota daca nu poti sa traiesti civizilat, futuz dumnezeii matii de mumie-mpaiata. Din pacate, aveam de mult o mana pusa peste gura si nu s-a inteles decat un mormait isteric. Poate doar cel din fata noastra, care a izbunic in ras a priceput ce am vrut sa zic. Probabil. M-am uitat in ochii lui si parea ca spune: „Bravo pustiule, i-ai zis-o! Foarte bine ai facut! Vand break, stare buna, an fabricatie ’94.” Sau ma rog, asta parea ca spune privirea lui. Avea ochii tulburi, in orice caz. (mai mult…)

Caldura mare, domnule, hă-hă! Joi, Iun 26 2008 

Am iesit azi la o plimbare prin centru. Plimbare pentru ca am mers destul de mult pe jos, dar nu va ganditi ca de placere, ci cu treaba. Aveam de mers putin prin Unirea, apoi pe la Muzica, si oriunde s-ar fi gasit o terasa primitoare. N-am rezolvat mare lucru, dar important e ca am gasit un refugiu pub-ian (got it? PUBian, hă-hă) si am baut o bere rece.
Impresii de „călătorie”:
Chiar daca astazi au fost in jur de 35° C, am vazut un numar ALARMANT de persoane in varsta, probabil se plimbau. N-am sa inteleg niciodata de ce nu stau in dumnezeii mamii lor in casa, sa-si odihneasca oasele pe jumatate putrede. Pro’abil ca-si incarca oasele cu o doza sanatoasa de Vitamina D, in fiecare zi, cand ies si se moscaie ca niste zombie cu cate o traista in mana prin oras… Sau poate ca sunt doar niste batrani idioti, incapatanati si egoisti, carora le place sa faca ce vor ei, in ciuda recomandarii de a sta acasa. Acum, pe bune, probabil ca vecinii, copii, cunoscutii, etc. ii suna, le spun „Stai dom’ne in casa, azi, nu iesi ca mori naibii pe strada si iar tre’ sa ma invoiesc de la munca si sa te vizitez la spital”. Da’ n-ai cu cine… n-ai cu cine. Senilitatea e un fel de prostie intentionata.
Doi la mana: In fata la Unirea, pe colt cu Coposu, niste muncitori ai patriei forau de zor cu pick-hummer-ul. Cine pusca mea ii pune sa zdrangane alea ziua in amiaza mare, cand abia te tii pe picioare de caldura. In afara ca fac un zgomot cel putin enervant, mai ridica si un praf imbacsit din bitum-ul faramitat. Ei saracii n-au nicio vina, i-o fi mintit sefu’ ca le ridica vreo statuie de muncitori-eroi, care lucreaza in conditii grele. Sau poate ca nu…
Trei: Lumea parca e mai stresata zilele astea. Imbulzeala multa in metrou, neliniste pe peroane, agitatie multa. Am vazut o gramada de persoane care au inceput sa injure la o simpla atingere din partea altor necunoscuti. Nici mie nu-mi place sa se frece cineva de mine, cand e cald, dar cand omul te atinge doar si isi cere si scuze, nu vad rostul de a fi irascibil. O senzatie deosebita am avut-o pe peron la Victoriei cand s-au deschis usile unui metrou. Mai stiti cand erati mici si mama dadea cu aspiratorul, iar voi puneati mana in spatele aspiratorului, pe unde iesea aerul ala cald? Eh, cam asa ceva a fost, numai ca un aer mult mai imbacsit si mult mai fierbinte. Trist… dar la ce bun sa dam drumul la aerul conditionat in metrou? Poate raceste lumea, si dupa aceea dau vina pe noi. Sau poate ca nu…
Ah, inca una. La Marketonline nu poti sa cumperi ceva, daca nu ai facut mai intai comanda pe net. Cred ca de aia le zice Marketonline. 🙂

Electorale (II) Luni, Iun 2 2008 

Onţanu strikes back! Se pare ca lumea il vrea in continuare pe „dom’ primar”, drept urmare, Nea’ Nicu si-a mai prelungit mandatul inca odata.
Apropo, mai jos puteti vedea ceva mult mai artistic decat pamfletul ala… 🙂

Zomg! Miercuri, Mai 21 2008 

Vai vaaai ce-i afara. Cand am plecat de acasa, deja eram satul de ploaie. Se pare ca furtuna loveste si in capitala, la fel de rau. M-am cam (scuzati expresia) cacat pe mine cand a traznit o masina parcata, la vreo 100 de metri de blocul meu. Brrrr!

Cotidiene Sâmbătă, Apr 19 2008 

Ei bine, am ajuns acasa intr-un final. Tavi, te astept la o bere cand te hotarasti si tu sa parasesti „Costanta”. 🙂
Cateva lucruri ce am vazut si cateva ce nu am vazut prin Bucuresti.
(mai mult…)

Poza cu Bradul Duminică, Dec 2 2007 

Am gasit una bucata poza din Piata Unirii, cu marea de oameni. Vad ca era destul de devreme (sau tarziu), pentru ca nu mai era nimeni calare pe rodipet-ul din dreapta jos.

Piata Unirii

via Nihasa.

Vrem si paine, ca circ avem destul. Duminică, Dec 2 2007 

La multi ani de (fosta) mirifica zi a Romaniei.
M-am gandit sa scriu si eu ceva pe blog, stiind ca toata lumea care a fost in aceasta seara in Piata Unirii, va face acelasi lucru. Toata smecheria a inceput din Obor, cand metroul a venit dupa circa 11 minute, iar pe peron erau destui oameni sa umpli un MacDonalds. Am stat in picioare, obisnuit cu aglomeratia, pana in Piata Victoriei. Acolo, binenteles pe peron … FULL. Deci, umpleai un club… dinala serios. Imbranceli pe peron, agitatie, poze de la multe persoane de pe scari… ce mai, preludiu la circul ce avea sa urmeze. In metrou, ca niciodata, am prins loc. Bineinteles ca in jurul meu, toti stateau lipiti, astfel ca la curbe, sau in momentul cand metroul incetinea, se producea un „val uman”. Am zis ca n-o sa fie chiar atat de grav. Dar m-am inselat. Am coborat la Unirii si am vazut lume. Muuuulta lume. Cam cat sa faci o nunta. O nunta maaare. Pe scari, jale. Am facut niste calcule (eronate) si am ales sa o iau prin pasaj, sa ies vis-a-vis de Unirea. Proasta alegere. Pasajul ala are … sa nu zic prostii, maxim 100 de metri. I-am parcurs in… 15 poate 20 de minute. Eram vreo 2000, poate mai mult de oameni. Au fost cele mai transpirate, imbrancite, pipaite, impunse, gafaite, claustrofobe si sufocante minute din viata mea. Deci, mai bine m-as mai fi nascut odata. Am injurat… am mormait, la sfarsit am inceput sa tip, ba chiar sa si cant, poate-poate s-or misca mai repede aia din fata. Partea amuzanta este ca… in timp ce vreo 5-6 coloane de oameni incercau sa inainteze si sa iasa, o alta coloana mai firava (dar ambitioasa, dadea sa intre). Mi-a fost lehamite sa mai fac si vreo poza, insa atmosfera era una groteasca. In sfarsit, ajung in capul scarilor, incerc sa urc… incet, ca asa a frumos, printre cojile de seminte scuipate in capul nostru de tiganii care stateau deasupra si radeau (super tare frate!) si ce credeti ca vad afara? Lume. Multa… cam cat sa umpli vreo 2 stadioane. Abia atunci am realizat de ce nu se miscau mai repede in pasaj. Ca n-aveau UNDE sa iasa. 🙂 M-am uitat cu o durere in suflet (si in adidasi, ca eram calcat incontinuu) spre mirificul BRAD. Ii spun brad, doar pentru ca are forma, desi i-as spune mai degraba macara, pula, sau coif. Cum mortii masii sa vii doar ca sa vezi o gramada de fiare impodobite, si sa te calci in picioare ca sa faci o poza. Eu unul sunt un tampit, si putin imi pasa daca sunt inghesuit in multime… vorba aia, mai pipai si eu vreo gagica… da’ sa mor de nu i-as biciu in public pe parintii inconstienti care au venit cu copii mici acolo. Le doresc tot binele din lume, si le multumesc ca mi-au aratat o chestie in plus… o chestie pe care stiu ca nu trebuie sa o fac niciodata pe viitor, cand (daca) voi avea si eu copii.
Deci, una peste alta, mi-am bagat pula-n el de brad, am strigat MUIE TARICEANU… chiar daca nu e el de vina, da’ imi place sa-l injur… si am plecat in sus pe Magheru sa caut o bodega sa ma torpilez. Bineinteles ca pana la Intercontinental a fost distractie totala, sa vezi oameni, masini, jandarmi, si tablagii cu fluiere in gura care cica dirijau circulatia.
Ah, si inca una domnu` Basescu: vedeti dom’ne daca n-ati pus urne de vot in Piata Unirii? Asa, se stia SIGUR ca veneau destui insi la vot. Inca prea multi, as putea spune.
In concluzie… dupa 2 ore de alergat de bezmetic prin oras, dupa ce mi-am tras sufletu` la o tigare si o bere… mi-am dat seama ca mi-e foame si am realizat ce lipsea de acolo de pe brad: Nu o stea trebuia pusa in varf, ci o paine! Futuva-n gura sa va fut, ca circ am avut destul… Noi n-avem o chifla in burta, da’ ne trebuia brad. Bravo Romania, sa traiesti.
Ce-ar mai fi de zis… ah, da… diverse citate auzite din multime: „Nevasta, te omor. De ce m-ai adus aici?” „Eloooodia, unde eeesti?”, etc. La un moment dat, cand urcam scarile sa ies de la metrou, un prieten de-al meu zice „Bai, miroase a vata de zahar.” M-am uitat la octogenara din fata noastra si i-am zis „Nu e vata de zahar ma, cred ca i-a crescut glicemia lu` mamaia”.
Personaje haioase: o hoasca ce „fora” de zor in multime. Am simtit-o cum mi s-a proptit in spate, ca un burghiu, si a trebuit sa-i fac loc. Pufnea ca o locomotiva, si era incapatanata ca un magar. Mi-am dat seama ca asa ar fi trebuit sa procedez si eu, ca sa ies la liman. Ah, si aproape ca uitasem: daca ti se facea rau in multime si voiai sa suni la salvare (sa admitem prin absurd ca ar fi intrat ambulanta pe acolo)… crezi ca puteai sa folosesti telefonul mobil? Hai baaa… ce dreacu’, se stie ca tot romanu` se suna de sarbatori sa se felicite, si retelele sunt full, deci s-o lasam balta
Am sa caut in zilele ce urmeaza niste poze, ca sa va fac sa intelegeti de ce sunt atat de pornit. Hai noapte buna.