Existentiale Marți, Iun 23 2009 

De ce pula mea toate vedetele toti câcaţii cu impresii de vedetă de pe la noi, cântă în limbi straine? Să ne arate nouă că sunt nişte rataţi bilingvi? Da’ cum pula mea de nu se sesizeaza nimeni ca vara asta, au aparut numai melodii in engleza… cantate de „artisti” sau artizde de pe la noi. Sa nu mai zic… mergi si tu la omu` la un gratar „sa ne simtem bine”, sa socializezi in mijlocul naturii cu nepotii miedului, si alte cele, vrei sa asculti o muzica, si daca masina tot stationeaza te gandesti sa reduci consumul de baterie, deci asculti radio. Ce pula mea poti sa asculti la radio? Aceleasi 20 de melodii repetate, rasfutute, remixate, reciclate, re-borâte pentru fidelii ascultatori. Fute-m-as in inima voastra baaaai. Nu mor caii cand vor cainii. Am gasit cd-ul ala buuuun cu Taraful „Iancu Jianu” si am petrecut neaoş, nu cu interpretari execrabile a unor melodii proaste, in limbi „moderne”. Huaaaa, futu-va-n gurã.

Un ascultator.

Anunțuri

Unde esti, taica? Marți, Mai 26 2009 

Ia de cititi

De prin mail Luni, Apr 6 2009 

Am doua, primite recent pe mail, de m-am crucit si cu picioarele.

First, un tip imi trimite mail, incercand sa-mi explice ca el e de la Raiffeisen, si sa dau click pe un link, sa confirm ceva. Lucrat frumos, o poza cu adresa site-ului (raiffeisen.ro), pe care a pus link catre un site al lui. Ia de vedeti: (mai mult…)

Inapoi in tara Vineri, Mar 27 2009 

Ai sa-mi fut una, deja mi-e lene. Hai ca ma screm sa incep… deci cum spuneam in titlu, m-am intors acasa. Cum a fost? Pai… peste asteptari. Nu locurile vizitate, cat oamenii. Multe chestii care mi-au placut, traficul e la inceput ciudat, ca na, iti vine peste mana sa vezi cum se circula pe stanga drumului, cu volanul pe dreapta, dar te obisnuiesti. Plus ca e gandit, indicatoare ajutatoare, e usor sa te ghidezi. Ce pot sa spun despre englezi? Strictete: am vazut amenta data, ca in filme, politistul statea jos cu un carnetel in mana si scria, soferul sus in camion, statea la volan si astepta. A coborat, a semnat, s-a urcat inapoi, politistul i-a facut poza (probabil pentru contestatie; gen, nu eram eu la volan atunci, minte, ca nu parcasem in statia de autobuz) si toti au fost fericiti. Am vazut o haita de tipi in uniforma specifica (negru-visiniu) cum blocau masinile parcate aiurea, si mai apoi le ridicau. Acolo nu prea ai cum sa spui: n-am vazut semnul, nu stiam … da’ am oprit doar sa-mi iau tigari: dungile galbene si rosii de pe marginea soselei iti spun daca ai voie sa opresti sau nu, si intre ce ore. Daca le ignori, inseamna ca nu cunosti legislatia, ti se ridica permisul.
Apoi, multa politete: toata lumea te indruma daca nu te descurci (indicatii bune, nu dinastea ‘romanesti’), iti zambeste… chiar cand sa plec, ii cerusem ajutorul unui angajat al garii, sa-mi explice cam ce trenuri tre’ sa iau, pana unde, unde sa schimb, si tot asa. Omul mi-a explicat zambitor (era 3:45 dimineata apropo) ca nu exista legatura de aici spre unde vreau eu sa ajung, si ca tre’ sa iau autobuzul. Mi-a explicat ca e un autobuz special, nu costa nimic, si ajung la gara potrivita. Mi-a spus ca daca vreau bilet pot sa-mi iau de aici. Si mi-a aratat si cum. Biletul l-am cumparat de la un automat de bilete, omul mi-a explicat pas cu pas ce am de facut si gata. La sfarsit am inceput cu multumirile (de la „thank you sooooo much”, pana la „pup-ati-as talpile, nu vrei o tigare”), la care omul imi zice: nu-i nevoie sa-mi multumesti, doar imi fac treaba.
Pai si acum va intreb, cum pusca mea sa nu o iei din loc? Cred ca as sta o zi intreaga data viitoare numai sa enervez un tip dinasta. Ma tulbura calmul lor.
Ah, apropo, la ei pe aeroport, nu e nevoie sa ne ingramadim in autobuze insalubre, ca sa parcurgem 2-300 de metri pana la avion. Nope. Ei au terminalele intinse pe cativa kilometri, ajungi chiar sub aripa avionului, plus ca te mai inviorezi cand mergi pe jos si nu-ti sufla nimeni in ceafa.

Intamplarile si pozele din aeroport, data viitoare, acum mi-e lene.

Ce nu-mi place mie – addendum Sâmbătă, Feb 28 2009 

Bun… hai ca mi-am revenit destul incat sa pot sa continui.

Nu-mi place ca dimineata mi-este rau. Nu-mi place nici ca seara intru pe net si debitez numai prostii (pe blog, messenger, vypress chat, oriunde). Nu imi place nici ca dupa 10-12 ore de somn … o iau iar pe ulei, pe principiul „cui pe cui se scoate”. De exemplu acum am fost de am jucat o carte, cu niste oameni de bine, am baut un vin alb, papat niste vinete… lucru, nu alta. Problema-i ca acum iar sunt pizdit bine. Nu stiu ce sa fac… sa mai stau o ora-doua online, poate chiar sa mai vad un film intre timp, in ideea ca ma culc treaz, sau sa o tai la groha de pe acuma… si sa prestez despre „schlaffen”?

Ah, in seara asta am auzit de o reteta periculoasa rau, trebuie sa o incerc. E frecvent intalnita in caminele studentesti: se iau doua oua si un sul de hartie igienica. Se bat bine ouale si se ia hartia, se rupe in bucati, se face ghem si se da prin oua. Se prajeste si se serveste cu ochii inchisi, cu gandul la snitele. Eu spun ca merita sa dam o sansa acestei retete-surogat. Ce avem de pierdut? Eu am sa incerc cu un sul de Zewa. Moale si pufoasa. Ce pizda masii, macar daca mancam, sa ne respectam.

Iar aberez, hai ca ma duc sa dorm oleaca. Ne auzim (probabil) maine.

La peste Joi, Noi 6 2008 

V-am zis ca-mi place sa merg la pescuit? Dap, chiar imi place. Nu cred ca am sa ma satur vreodata de pescuit, daca am tot ce-mi trebuie, cat stau pe balta. Si anume tigarile si bautura de rigoare. Much more fun!

Am fost azi la guvid, pe Razelm. Bun, bun, s-a prins jumatate de galeata de guvid in 3 insi. Eu am avut norocul sa prind numai guvidei dinaia mici ca hamsiile. Noroc, da! Aia-s cei mai buni. Insirati pe scobitoare si dati prin faina, apoi aruncati in tigaia cu ulei incins si prajiti bine. Omg… cu mujdei sau oţet, nu mai conteaza, sunt buni oricum (eu de exemplu in seara asta i-am mancat cu muraturi). Maine dimineata ma duc iar, si stau din zori si pana-n seara, poate… poate o sa prind ceva balauri.

Ah, ca veni vorba… mi-am adus aminte. Anu’ trecut pe vremea asta ce destrăbălâc am mai tras pe malul lacului. Prindeam guvidu’, îi aplicam mişcarea de scoatere a maţelor şi-l aruncam direct fix pe grătar. Dans le „bot” du cheval, sa zic asa, sau chiar „chevaux”, ca eram vreo 4 cai flamanzi (setosi nu, ca ne potolisem setea in seara precedenta). Eram pregatiti de acasa cu lemne (gepa… io credeam ca aia e boxa ta, frăţieee) o bucata de muschi de porc, gratar, paine si mustar. Ah, da… aveam undiţe, dar nu si rame. Noroc ca am gasit vreo cateva rame intr-un borcanel, pe stanci si am prins un guvid, si am dat la imbucatura. Tin minte ca eu facusem focul si Ionică a pus masa: a scos painea si a rupto, si a intins mustarul pe o piatra. De atunci a ramas vorba: mergem la un peste? Unde? La „stanca din care izvoraste mustarul”. Da, e ciudat numele, dar noua ni se parea haios, pe moment. Ok, nimeni nu mai foloseste expresia asta, da’ mie mi-e draga si asa a ramas. Eeeeh, ce vremuri… si cred ca am mai scris despre asta pe blog… nu sunt sigur, dar mai bine mai pun odata filmele. Pacat ca nu mai am poza cu mustarul.

(mai mult…)

Hai baieti cu mic, cu mare Marți, Noi 4 2008 

Am ajuns acasa si raman pe aici cam o saptamana. Deci long story short, hai ca de vreo luna a stat vinu’ din fiert, si de acum cred ca deja s-a limpezit. Deci care ai drum prin Babadag, adu’ un CD cu Tudor Gheorghe sau Liviu Vasilica (sau un featuring daca detineti asa ceva) si haida la un şpriţ.

Apropo, muie astora cu campania pizdii lor, de mi se plimba cu masina pe sub balcon din 10 in 10 minute, cu boxele la maxim din care canta Mircea Rusu Band „Vantu’ bate, apa trece”.

Am zis!

Si-a mai trecut inca o vara Luni, Sep 1 2008 

Gata. S-a dus si vara asta. Vine toamna… pacat.
Imi pare rau ca n-am prins si eu macar o zi de plaja, da’ nu-i bai… ca e timp pana la anu’.
Am vazut City Park Mall-ul. Nu stiu cine l-a facut, sau de ce l-a facut… sau macar de ce l-a facut tocmai acolo… da-n fine, nu vreau sa ma leg de subiectul asta, ca iar vorbesc urat.
Ce n-am vazut: bunaciunile din alti ani. Bai, ce pusca mea… dati drumul numai uratelor pe strazi, frate? Ce-i drept, n-am fost in Mamaia, da’ totusi… pe vremuri iti mai clateai ochiul cu ceva frumos si pe strazile din centru. In fine. Constanta ramane Constanta.
Prietenii stiu de ce. 😉