Inapoi in tara Vineri, Mar 27 2009 

Ai sa-mi fut una, deja mi-e lene. Hai ca ma screm sa incep… deci cum spuneam in titlu, m-am intors acasa. Cum a fost? Pai… peste asteptari. Nu locurile vizitate, cat oamenii. Multe chestii care mi-au placut, traficul e la inceput ciudat, ca na, iti vine peste mana sa vezi cum se circula pe stanga drumului, cu volanul pe dreapta, dar te obisnuiesti. Plus ca e gandit, indicatoare ajutatoare, e usor sa te ghidezi. Ce pot sa spun despre englezi? Strictete: am vazut amenta data, ca in filme, politistul statea jos cu un carnetel in mana si scria, soferul sus in camion, statea la volan si astepta. A coborat, a semnat, s-a urcat inapoi, politistul i-a facut poza (probabil pentru contestatie; gen, nu eram eu la volan atunci, minte, ca nu parcasem in statia de autobuz) si toti au fost fericiti. Am vazut o haita de tipi in uniforma specifica (negru-visiniu) cum blocau masinile parcate aiurea, si mai apoi le ridicau. Acolo nu prea ai cum sa spui: n-am vazut semnul, nu stiam … da’ am oprit doar sa-mi iau tigari: dungile galbene si rosii de pe marginea soselei iti spun daca ai voie sa opresti sau nu, si intre ce ore. Daca le ignori, inseamna ca nu cunosti legislatia, ti se ridica permisul.
Apoi, multa politete: toata lumea te indruma daca nu te descurci (indicatii bune, nu dinastea ‘romanesti’), iti zambeste… chiar cand sa plec, ii cerusem ajutorul unui angajat al garii, sa-mi explice cam ce trenuri tre’ sa iau, pana unde, unde sa schimb, si tot asa. Omul mi-a explicat zambitor (era 3:45 dimineata apropo) ca nu exista legatura de aici spre unde vreau eu sa ajung, si ca tre’ sa iau autobuzul. Mi-a explicat ca e un autobuz special, nu costa nimic, si ajung la gara potrivita. Mi-a spus ca daca vreau bilet pot sa-mi iau de aici. Si mi-a aratat si cum. Biletul l-am cumparat de la un automat de bilete, omul mi-a explicat pas cu pas ce am de facut si gata. La sfarsit am inceput cu multumirile (de la „thank you sooooo much”, pana la „pup-ati-as talpile, nu vrei o tigare”), la care omul imi zice: nu-i nevoie sa-mi multumesti, doar imi fac treaba.
Pai si acum va intreb, cum pusca mea sa nu o iei din loc? Cred ca as sta o zi intreaga data viitoare numai sa enervez un tip dinasta. Ma tulbura calmul lor.
Ah, apropo, la ei pe aeroport, nu e nevoie sa ne ingramadim in autobuze insalubre, ca sa parcurgem 2-300 de metri pana la avion. Nope. Ei au terminalele intinse pe cativa kilometri, ajungi chiar sub aripa avionului, plus ca te mai inviorezi cand mergi pe jos si nu-ti sufla nimeni in ceafa.

Intamplarile si pozele din aeroport, data viitoare, acum mi-e lene.

Ce mai fac Marți, Mar 3 2009 

Bine, sanatos… galben de gras. Azi am aflat ca plec intr-o mini-vacanta in tari straine. Ma duc sa beau o bere intr-un pub, sa servesc un fish&chips ‘al pizda del su madre’ si sa ma pozez calare pe Big Ben.
Ne auzim cand vin.

Pe fuga Marți, Sep 16 2008 

Am fost in delta zilele astea. Mai exact de vineri pana duminica. Revin mâine cu niste completãri, detalii, poze, etcetera.

Am vazut o poza la Zoso. Intr-adevar, campania suna bine, dar are efect ZERO. Nu e singura de acest fel. Am mai vazut un mesaj asemanator pe un vas „pasager”. Ceva de genul: „Arunca gunoaiele la mama ta, nu la mama natura”. N-aveam aparatul la indemana, deci va trebui sa ma credeti pe cuvant.

In schimb am facut pozele de mai jos.

Gunoi in Delta

Ah, ca o mica paranteza. Corturile noastre erau la un scuipat distanta de mormanul respectiv.  La vreo 50 de metri de noi, erau inca vreo doua grupuri. Oameni in varsta, veniti cu corturile. Unul dintre ei, un nene trecut de 50 de ani, carunt, din Bistrita Nasaud (dupa numarul de la masina), vine frumos, cu gunoiul in mana, si il arunca acolo, in mormanul de gunoi. Unul dintre noi, a facut greseala sa-l intrebe: „Nu va suparati, dar de ce aruncati gunoiul aici?” Iar el foarte ofensat „Dar unde sa-l arunc?”. Atunci ne-a cam sarit mustarul. Pai bine mai nesimtitule, adica noi, care vorba aia, la 20 de ani suntem „derbedei”, noi putem sa venim cu saci menajeri sa ne stangem gunoiul si sa nu imputim zona, dar tu nu. Pai noi vrem sa mai venim aici, si sa nu gasim poiana plina de lãturile altora. Tipul respectiv a inceput … ca o fi, ca o pati, ca am aruncat doar un colt de paine (aruncase o sita, sau ceva de la masina, si o paine uscata, pe care au mancat-o cainii in noaptea respectiva, ne-au mai si trezit din somn ca se incaierasera). In fine, zic, sa va dam un sac menajer, daca nu aveti, sa va strangeti gunoiul. La care omul: ia uite, cum se iau ei de mine. S-a intors si a plecat.

Deci, tataie, oriunde te-ai afla, multa muie iti doresc si tie si odraslelor tale, care sigur te mostenesc.

Plec Vineri, Sep 12 2008 

Vreo 3 zile sa ma relaxez in salbaticie. 🙂

Hreac will take good care of you. 😉

Hai noroc! Vineri, Aug 29 2008 

Stau si savurez un Shandy (Cruzcampo), in timp ce ma chinui sa ma conectez la reteaua (singura!) wireless a orasului. Neah, nu merge… are DHCP-ul dezactivat, nu-mi aloca IP. Nasol. Oricum nu-i frumos ce fac, se cheama frauda. Sper ca adminul de retea nu-mi citeste blogul. Si daca-l citeste, sa fie sanatos, macar is sincer acum.

In alta ordine de idei, e frumos sa te imbeti ziua. Ai timp sa dormi, te odihnesti pana in seara, si o iei iar pe ulei. Diseara ori ma duc la plaja putin, ori fac o saramura de peste. Asa, in toata scarba. Pfff, mi-e pofta de un iepure la ceaun.