Melancolie Luni, Iun 1 2009 

Mi-e dor sa fiu copil.

Stiu, ati spune ca toti ne dorim asta: sa fim tineri, naivi, lipsiti de griji, fara sa ne pese de ziua de maine, sa ne jucam de dimineata pana seara, sa nu trebuiasca sa mergem la serviciu (si celelalte calitati aferente copilariei – sa fiu mai scurt).

Dar nu, nu imi este dor de lucrurile astea (ba îmi este), la cat de mult imi este dor de libertatea pe care o aveam. Si nu, n-am fost lasat nesupravegheat, nu genul acela de libertate. Ma refer la (mai mult…)

Si cum spuneam Joi, Sep 18 2008 

Cum a fost in Delta. Pai, depinde. Daca sunteti slabi de inger, si va sperie o mica furtuna, ar fi cazul sa parasiti acest site. Daca nu, read on!
Am fost la cativa kilometri de localitatea Murighiol, pe bratul Sf. Gheorghe. M-a uimit faptul ca era destul de aglomerat, la vreo 20 de metri de noi erau doua familii din Constanta, care aveau un pusti, Andrei parca (noi ii ziceam „Talibanu`”, ca se tot juca pe langa noi cu un arc), iar in partea cealalta, la vreo 50 de metri, alte 3-4 familii.
Bine, asta asa, in proxima vecinatate, ca am mers de-a lungul malului vreo 500 de metri pe jos, numai ca sa gasim un loc unde sa ne instalam.
Prima seara am servit una bucata tochitura de porc la ceaun. N-am mai facut mamaliga… una la mana ca deja era intuneric si eram flamanzi, doi la mana, daca mai stateam o jumatate de ora, riscam sa ni se imbete si bucatarul.

A doua zi a fost frumos (dimineata), pana in momentul cand a inceput sa ploua. Bai nene, si a futut o mama de ploaie dinaia torentiala, cu vânt, cu tot ce trebuie… al pizda del su madre, sa zic asa. In timpul asta am executat un fotbal de toata frumusetea, trantele fiind la ordinea zilei (si am jucat mai bine decat Dayro Moreno in toata cariera lui). Apoi am facut un bors de peste, cu amestecaturi. Bibani, platici, un lin, un somn, stiuca, avat… ce mai, bors de zile mari. Plus ca am facut un ceaun de vreo 15 litri, deci ne-am chinuit destul cu el. Partea proasta a fost ca imediat dupa ce am terminat borsul de peste, a inceput sa ploua. Partea buna era ca mancai din bors si nu se mai termina. A fost ceva frumos, in orice caz.

Sambata noapte a batut un vaaaaant receeee dinspre balta… leeei leei, daca nu cantam si nu aveam sticlele de „Curaj”, nu stiu cum ieseam din noaptea aia. Norocul meu ca am fost inspirat de mi-am luat si geaca de acasa, altfel… behaiam ca un catâr acum.

Duminica dimineata a fost jale. Aveam un frig in oase, de n-am mai putut sa dorm. Sa traiesti Viorele, fratemi-leu, ca ai facut focul ala… ca nu ma mai opream din break-dance. Deci, una peste alta, a fost bine, ne-am distrat, se putea si mai rau… si cam atat.

P.S. De Geta ziceam. Geta era o tigancusa nebuna care cersea un fata unui magazin. Iar schimbul de replici era ceva de genul: „Dai si mie zece mii…” „N-am azi la mine, mai Geto” „Stiu, maaaaaaine!”. Si de atunci asa a ramas, daca te bateai dezamagit peste buzunare, Geta striga vesela… MAINEEEE!